Plimbarea câinilor seniori vs căței: de ce seniorii au nevoie de precizie

Plimbarea câinilor seniori este mult mai dificilă decât plimbarea cățeilor hiperactivi.

Majoritatea oamenilor cred că un cățeluș sălbatic, care trage de lesă, este provocarea supremă în plimbarea câinilor, dar se înșală. Când vine vorba de menținerea sănătății animalelor noastre de companie, plimbarea câinilor seniori necesită un nivel de precizie, observație și gestionare a suprafeței care face ca dresajul cățeilor să pară o joacă de copii. Fie că folosești o aplicație de plimbat câini pentru a găsi trasee liniștite, fie că te plimbi doar în jurul blocului, înțelegerea diferențelor dintre aceste două etape ale vieții este cheia pentru a-ți menține câinele în mișcare fără durere.

De ce plimbarea câinilor seniori este mai grea decât crezi

La un cățeluș ai de-a face cu o energie debordantă, dar corpul lui este extrem de rezistent. Dacă un cățeluș obosește, de obicei se așază și refuză să se mai miște. Este un semnal clar și simplu, pe care chiar și un stăpân începător îl poate înțelege.

Câinii seniori nu funcționează așa. Un câine mai în vârstă va continua adesea să meargă în ciuda durerilor articulare intense, doar pentru a ține pasul cu tine. Vor să îți facă pe plac sau li se activează instinctul de urmărire și ignoră complet durerea din șolduri. Ai putea crede că se descurcă de minune într-o drumeție de trei mile, doar pentru a constata a doua zi dimineață că nu se mai pot ridica din culcuș. De aceea, plimbarea câinilor seniori este un joc al observației subtile.

Asta înseamnă că nu poți alege traseul zilnic la întâmplare. Trebuie să le monitorizezi mersul, să observi dacă își apleacă ușor capul și să le urmărești timpul de recuperare. Vorbesc despre a urmări un golden retriever de zece ani cu șoldurile rigide mergând pe betonul rece cu exact două mile pe oră, observând dacă piciorul stâng din spate se târăște chiar și un milimetru.

Câinii mai în vârstă au, de asemenea, dificultăți în reglarea temperaturii. Cățeii pot gâfâi și își pot reveni în câteva minute. Un câine senior se poate supraîncălzi rapid în condiții de umiditate ridicată, iar inima lui trebuie să muncească de două ori mai mult pentru a pompa sânge către extremitățile reci. Dacă îi plimbi prea mult, nu le provoci doar febră musculară, ci riști o urgență medicală majoră. Consultă întotdeauna veterinarul înainte de a stabili o distanță zilnică pentru un animal de companie în vârstă.

Plăcile de creștere fragile ale unui cățeluș

Cățeii sunt, practic, niște ghemotace pufoase de cartilaj moale. Plăcile lor de creștere, care sunt zonele de creștere activă a oaselor noi la capetele oaselor lungi, nu se închid complet și nu se întăresc în os solid decât undeva între douăsprezece și optsprezece luni.

Dacă soliciți prea mult un cățeluș pe asfalt dur, poți provoca daune permanente acestor articulații. De aceea, profesioniștii din domeniul canin folosesc regula celor cinci minute. Este un ghid simplu: plimbi cățelușul timp de cinci minute pentru fiecare lună de viață, de până la două ori pe zi. Un cățeluș de patru luni are parte de o plimbare de douăzeci de minute. Unul de șase luni primește treizeci de minute.

Aceste plimbări nu sunt pentru cardio, ci pentru socializare. Scopul tău este să îi lași să miroasă hidrantul, să audă mașina de gunoi și să vadă alți oameni. Dacă se opresc să cerceteze o frunză timp de zece minute, lasă-i. Aceasta este treaba lor. Nu îi forța să meargă la pas rapid kilometri întregi. Le antrenezi creierul, nu le dezvolți mușchii. Menține un ritm lent și lasă-i pe ei să stabilească programul.

Pe ce suprafețe ar trebui să meargă?

Selecția suprafeței este locul în care majoritatea stăpânilor greșesc. Avem tendința de a ne plimba acolo unde ne este convenabil, ceea ce înseamnă de obicei trotuare de asfalt.

Pentru un cățeluș, asfaltul este în regulă cu moderație, dar are nevoie de varietate. Plimbarea pe iarbă, pământ, pietriș și nisip ajută la dezvoltarea echilibrului și a coordonării. Îi învață creierul cum să folosească acele lăbuțe stângace, în creștere. Evită doar nisipul adânc sau noroiul gros, care le pot suprasolicita ligamentele slabe.

Pentru un câine mai în vârstă, suprafața poate influența decisiv mobilitatea. Trotuarele sunt brutale. Impactul repetat asupra coatelor și șoldurilor afectate de artrită este ca și cum ai conduce o mașină cu amortizoarele uzate prin gropi adânci.

Dar suprafețele moi au propriile capcane. O potecă de pădure plină de rădăcini expuse și pietre mobile este un coșmar pentru un câine în vârstă. Reflexele lor sunt mai lente. Nu își pot ajusta rapid poziția picioarelor când alunecă pe o frunză umedă, iar o simplă împiedicare poate duce la un ligament rupt.

Suprafața ideală pentru câinii seniori este pământul bătătorit și plat sau iarba scurtă și uniformă. Gândește-te la o alee de parc bine întreținută. Oferă suficientă aderență pentru ca lăbuțele lor să nu alunece în lateral, dar este destul de elastică pentru a absorbi șocul fiecărui pas. Dacă trebuie neapărat să mergi pe beton, încetinește ritmul până la o plimbare ușoară.

Cățeii vs seniorii pe scurt

Să vedem cum se compară aceste două etape una lângă alta. Diferențele nu sunt deloc subtile. Necesită mentalități complet diferite atunci când prinzi lesa.

Fii atent la semnele de alarmă. Un cățeluș îți spune că a terminat făcând o criză de tantrum sau întinzându-se pe jos. Un câine senior îți spune că a terminat rămânând încet în urma ritmului tău. Dacă seniorul tău merge în spatele tău, chiar și cu jumătate de pas, ai mers deja prea departe. Întoarce-te imediat.

Iată o regulă empirică mai puțin evidentă pentru câinii seniori: testul primilor trei pași. Când câinele tău se ridică după un pui de somn la două ore după plimbare, observă-i primii trei pași. Dacă șchioapătă, este rigid sau se ridică greu, plimbarea a fost prea lungă, prea rapidă sau pe o suprafață nepotrivită. Redu următoarea plimbare cu cincizeci la sută și mărește-o din nou treptat, sub îndrumarea veterinarului.

Când ar trebui să ignori regulile pentru seniori și să te concentrezi pe limitele cățeilor

Există momente în care ar trebui să îți faci mai multe griji pentru limitele cățeilor decât pentru nevoile seniorilor? Cu siguranță.

Dacă ai un câine de talie uriașă, cum ar fi un Mare Danez, un Mastiff sau un Newfoundland, regulile pentru căței sunt biblia ta absolută. Acești câini cresc într-un ritm incredibil. Oasele lor susțin o greutate masivă înainte ca sistemul scheletic să fie pregătit să o suporte.

Pentru acești pui uriași, chiar și o leziune articulară minoră înainte de optsprezece luni poate duce la displazie severă de șold sau artrită până la vârsta de trei ani. Trebuie să fii extrem de strict cu regula celor cinci minute. Nu îi lăsa să sară în și din mașină. Nu îi lăsa să alerge pe beton. Păstrează plimbările scurte, pe teren plat și controlate. În acest scenariu specific, plimbarea cățelușului necesită și mai multă microgestionare decât cea a unui senior. Previi o viață întreagă de durere înainte ca aceasta să aibă măcar șansa de a începe.

Dacă vrei să găsești vecini care se plimbă tot într-un ritm mai lent, poți configura cu ușurință o plimbare personalizată pe Walk With Me. Caută doar marcajul roz cu lăbuță pe hartă pentru a te alătura altor proprietari de câini din zona ta.